Ministrul Finanţelor, Gheorghe Pogea, a propus, la întâlnirea cu sindicatele, patronatele şi reprezentanţii bancherilor, un moratoriu pe termen de doi ani privind executarea silită a garanţiilor imobiliare ale populaţiei, pentru creditele bancare destinate cumpărării sau construirii de locuinţe asa cum am scris aici
http://www.urbaniulian.ro/2009/01/13/guvernul-anunta-prima-masura-de-protejare-a-romanilor-cu-restante-la-banci/.

Vreau sa comentez putin aceasta masura , din perspectiva celor doua parti implicate.
Pentru romanii care au restante la banci este o masura bine-venita, intrucat in cadrul termenului de gratie propus de acest moratoriu, vor putea sa isi redreseze situatia financiara ; interesant este faptul ca un asemenea moratoriu ar functiona ghidandu-se in mare masura dupa principiile insolventei comerciale. Eu personal militez pentru extinderea protectiei oferite de faliment si asupra persoanelor fizice, astfel incat profit de ocazie sa discut despre acest lucru. Pe perioada moratoriului, bancile nu ar putea sa perceapa penalitati de intarziere romanilor care nu au resursele financiare necesare acoperirii ratelor.
Pentru ca atentie, moratoriul se va referi la absolut toate tipurile de credit care au fost garantate cu imobile, si nu numai la creditele ipotecare, care de altfel sunt extrem de putine in peisajul bancar romanesc. Masura nu reprezinta o noutate foarte mare, ea fiind aplicata de exemplu si in USA la inceputul lui 2008 cand criza creditelor subprime a inceput sa faca ravagii.

De cealalta parte a baricadei, bancile, desi se vor victimiza, totusi in sinea lor vor accepta masura. Asta pentru ca, oricum in 2009 nu au cui sa vanda nu numai garantiile imobiliare dar chiar si garantiile mobiliare care insotesc creditele contractate de populatie [ de consum, ipotecare ] , piata executarilor silite fiind blocata din cauza lipsei cumparatorilor , astfel incat in loc sa vanda garantiile imobile pe un nimic, sau sa se trezeasca ca raman cu niste locuinte goale, al caror pret este oricum deja cu 100 % sub valoarea la care au fost evaluate la momentul acordarii creditelor !
Sigur, perioada de doi ani de zile propusa de moratoriu, poate fi revizuit, insa este termenul in interiorul caruia se preconizeaza ca se va desfasura perioada de varf a crizei financiare in Romania.

In ceea ce priveste industria colectarii debitelor, ei bine, aici aceasta masura creeaza deranj mare. Extinzand putin sfera celor care intr-o forma sau alta se ocupa de recuperarea banilor, colectorii de debite, avocatii , executorii si lichidatorii judiciari nu putem spune ca vor ramane fara obiectul final adica posibilitatea de executare silita a acestor garantii, urmare a unor hotarari judecatoresti.
Problema va fi aceea ca, in domeniul colectarii debitelor B2C, acolo unde este aglomeratia principala pe piata colectarii, va dispare elementul de presiune. Adica elementul convigator cu care colectorul de debite angajat de banca care va transmite restantierului ca va fi executat silit, va dispare, astfel incat este de asteptat ca eficienta agentiilor de colectare debite din zona B2C va scade. Anticipand acest efect al moratoriului, iata ca se adevereste ceea ce am previzionat eu pentru anul 2009 si anume faptul ca, numarul de dosare de recuperare debite, vizand restantieri persoane fizice, care se va trimite de catre banci spre colectorii de debite, va scade in 2009. Concluzionand, vor rezista in 2009 numai agentiile de colectare care se vor dovedi extrem de bine organizate, eficiente si cele care detin o infrastructura , logistica si parteneriatele cu lichidatorii judiciari care sa le permita abordarea zonei B2B in privinta creantelor de colectat.

Vesti bune asadar pentru restantieri, egale pentru banci, si ingrijoratoare pentru agentiile de colectare debite.