De la inceputul crizei, numarul de executari silite nu a crescut mai mult decat in perioadele anterioare, desi restantele si intarzierile la plata au crescut. Avand in vedere faptul ca in Romania nu exista faliment personal, cred ca bancile vor face totul sa nu execute garantiile intr-o piata unde preturile se prabusesc. Preconizez ca bancile vor oferi, de la caz la caz, perioade de gratie extinse, refinantari, consolidarea datoriilor, orice pentru a nu scoate creditul in afara bilantului.

Executarea silita va fi ultima, dar absolut ultima solutie. Riscul unei asemenea abordari este scaderea profitabilitatii bancilor si consecintele de rigoare (pot fi necesare recapitalizari ale sistemului). Aceasta situatie inseamna ca bancile vor avea mai putini bani pentru creditare si vor prelungi la maxim eforturile de recuperare a vechilor credite.
Rationamentul de mai sus este valabil in special pentru persoanele fizice. In cazul finantarilor imobiliare pentru constructie si dezvoltare, situatia este mai dificila; cel mai probabil ar fi ca bancile sa-si faca proprii developeri de active imobiliare reposedate. Nu iau inca in calcul solutia imorala a unei subventii publice de stat, cu scopul de a compensa gratuit bancile pentru pierderile suferite. Un punct de vedere corect exprimat de Mihai Marcu aici [ vedeti pe larg ]  http://economiapentrutoti.blogspot.com/2009/04/luna-de-miere-dintre-banci-si-clientii.html si care este apreciat de Urban Iulian, unul din liderii industriei romanesti a colectarii debitelor