Statistica arata faptul ca, in mod indubitabil, presiunea colosala a acestei crize este decontata de mediul privat. Aici este marea durere, insa nimeni nu vrea sa o spuna direct. Provin din mediul privat, apartin mediului privat, insa vreau sa analizez corect situatia de ansamblu. Grosul restantierilor la banci, provin din mediul privat. Situatia se explica extrem de simplu.Oricat ar striga pe la TV liderii de sindicat din sectorul bugetar, statistica este clara. De la inceputul acestui an, conform datelor INS, circa 200000 de romani din mediul privat si-au pierdut locurile de munca, in vreme ce doar....1000 de bugetari s-au regasit intr-o asemenea situatie.Nimeni nu deplange soarta acestor 200000 de romani care si-au pierdut locurile de munca ! De asemenea, rata de intarziere sau neplata a salariilor pentru angajatii din mediul privat, este evident mai mare decat in sectorul bugetar, astfel incat, inca o data grosul restantierilor este "asigurat" de mediul privat. Putina istorie. La acest moment conform datelor INS avem 3,2 milioane de angajati in zona privata si 1,4 milioane angajati la stat. Spre exemplu, in Polonia, stat care are o populatie de circa 3 ori mai numeroasa decat a tarii noastre, exista doar 1,7 milioane de angajati la stat !!!! In perioada 2007, pentru salariile angajatilor de la stat se plateau 8,2 mld. euro. In numai un an, in 2008, suma totala platita pentru salariatii de la stat a ajuns la 11,7 mld. euro ! Adica aceste cheltuieli s-au dublat efectiv in numai un an de zile. In tot acest haos, bancile incep in mod firesc sa caute solutii. Adevarul este ca, doar statistic, este ingrijoratoare cresterea numarului de restantieri pentru banci. Strategiile de colectare a debitelor, construite de banci, si cunosc bine acest lucru intrucat lucrez in industria colectarii debitelor, arata faptul ca, suma totala a restantelor provenita din creditele de consum pe care populatia nu le mai poate plati, este la o valoare inferioara, chiar minora, fata de creantele pe care bancile le au de recuperat din zona mediului de afaceri si mai ales din zona dezvoltatorilor imobiliari. Ultimile calcule facute de industria colectarii debitelor, arata faptul ca este TOTAL NEPROFITABIL pentru banci sa mai cheltuiasca sume uriase de bani [ chiar si un banal comision platit agentiilor de colectare debite ] ca sa urmareasca aceste credite de consum. O veste buna asadar pentru populatia care are restante la banci. Logica este simpla : cheltuielile de urmarire si executare silita a bunurilor romanilor care nu au de unde sa mai plateasca ratele la creditele de consum, sunt atat de mari, iar rezultatele tind atat de mult catre zero intrucat bunurile scoase la vanzare nu se vand, incat bancile, au decis sa adopte o noua strategie. Respectiv restrangerea focalizarii eforturilor de colectare a debitelor din zona restantierilor persoane fizice catre zona marilor debitori din sectorul privat : dezvoltatorii imobiliari, detinatorii de linii de credit, retaileri autohtoni, etc. De fapt, intelegem ca aceasta reorientare a bancilor este una cu bataie lunga. Daca de exemplu un dezvoltator imobiliar care practic nu avea multi angajati dar avea subcontractori, va fi executat silit de catre banci [ sigur ca banca o va face doar cand are, in avans, cumparatorul pentru activele in cauza ] sau va trece in stare de insolventa comerciala, efectele in economie sunt minore, cu totul altfel va arata situatia, cand bancile, vor fi nevoite, presate, sa actioneze impotriva unor companii romanesti care au mii de angajati. Atunci vom vedea cum numarul somerilor se va ingrosa cu cateva zeci de mii dintr-o plesnitura. Adevarul este ca, toata ecuatia cresterii sau nu a numarului de someri, se situeaza in mediul privat . Aici este marea problema nu la nivelul bugetarilor. Iar bancile detin indirect cheia acesei ecuatii, desi au anuntat deja ca vor din toamna sa treaca la solutia radicala a executarii companiilor romanesti de la care au de recuperat creante importante. Numarul bugetarilor este prea mare iar presiunile pe sistemul privat prea apasatoare. Avem pana la urma , fata in fata doua sisteme, unul concurential, responsabil pentru profit ce se auto finanteaza prin munca, stres, transpiratie si care, daca nu este eficient se prabuseste in procedurile firesti de faliment, si un alt sistem in mare parte neconcurential format in mare parte oameni fara nici un fel de motivatie catre productivitate, oamenice stau si traiesc bine merci pe spinarea celui care munceste, fara a produce performanta.Numarul profesionistilor si a celor constiinciosi din administratia publica este foarte mic, insa pastrarea acestora in sistem este cheia reformarii aparatului bugetar. Ei sunt singurii care merita pastrati, si in jurul lor trebuie sa se formeze viitoarea generatie de angajati la stat in Romania. Se vorbeste de bugetarii care ar fi disponibilizati si faptul ca acesti 9200 de angajati la stat nu si-ar gasi locuri de munca. Dar cei deja 200000 de romani care au ramas fara slujbe in sectorul privat ? Cu ei ce facem ? De ce nu vorbim despre ei, recunoscand faptul ca trebuie sa salvam mediul privat, intrucat acesta va produce cei mai multi someri si nu sectorul bugetar. O tara nu poate trai doar cu angajati la stat. Fara un sector privat puternic , tara respectiva se indreapta catre autodistrugere. Sistemul privat romanesc nu se poate concepe in jurul romanilor care muncesc afara, denumiti pe nedrept "capsunari" si mai ales nu se poate construi cu gandul la sutele de milioane de euro adusi de acestia in tara o data la 6 luni. Ne place, nu ne place , FMI-ul are dreptate. De fapt este impropriu spus pentru ca tot ce a spus FMI realizam si noi extrem de bine, mai ales noi cei din mediul privat. Economia este un sistem armonios construit matematic si cit mai echilibrat. Nu toti oamenii isi regasesc utilitatea muncii intr-o societate. Unii din ei trebuie sa paraseasca din mers trasura, doar cei mai performanti trebuie sa ramina. Atat in mediul privat cat si cel bugetar.